Analiza ISD

Eficienţa, impactul şi măsurile de stimulare a ISD

 

  1. Eficienţa ISD

Eficienţa ISD depinde de calitatea acestora, precum şi de ramurile în care sunt atrase. Crearea unui climat investiţional favorabil care să devină atractiv a fost şi trebuie să rămână o sarcină principală a politicii economice a României.

Putem observa că ISD se află la temelia creşterii economice a unor ţări, precum China, Hong-Kong, Coreea de Sud, Singapore, Malaezia. Tranziţia ţărilor foste socialiste din centrul si estul Europei către economii de piaţă mai mult sau mai puţin funcţionale s-a produs pe fondul expansiunii în regiune a investiţiilor străine directe. Experienţa unor ţări aflate în tranziţie (Polonia, Republica Cehă, Ungaria) demonstrează că ISD au contribuit la modernizarea radicală a economiilor acestora prin folosirea noilor tehnologii, prin folosirea celor mai moderne metode de gestionare a afacerilor, pentru reducerea handicapului enorm de competitivitate care separa economiile noilor state membre ale Uniunii Europene, de cele ale ţărilor dezvoltate.

Un punct principal de remarcat este faptul că unele filiale ale multinaţionalelor cu sediul în România exportă către firmele mamă produse româneşti la un preţ diminuat faţă de nivelul pieţei, urmând ca aceste bunuri să fie furnizate de firma-mamă la preţuri foarte mari, cu scopul obţinerii unui profit rapid în ţara de origine. Sesizăm astfel necesitatea unei reglementări naţionale şi europene mai stricte în acest sens, cu scopul de a diminua dezechilibrele economiei naţionale.

Concluzionând, politicile naţionale sunt cele care contribuie la creşterea eficienţei, a competitivităţii şi a sustenabilităţii investiţiilor străine în România. În această privinţă, dezvoltarea unei economii sustenabile, promovarea unor industrii şi direcţionarea investiţiilor în domeniul promovării mărcilor autohtone precum şi creşterea responsabilităţii sociale sunt priorităţi de ordin capital.

 

  1. Impactul ISD

Activitatea întreprinderilor ISD

Intreprinderea investiţie străină directă este o întreprindere rezidentă, cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale). Deţinerea a cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este primordială în stabilirea relaţiei de investiţie directă.

Întreprinderea investiţie străină directă de gradul II este o întreprindere rezidentă, cu personalitate juridică, în care un investitor străin direct controlează, prin intermediul unei întreprinderi investiţie străină directă, cel puţin 10% din capitalul social subscris. Întreprinderile investiţie străină directă de gradul II sunt filiale sau asociate ale întreprinderilor investiţie străină directă. Filialele reprezintă companiile rezidente în care întreprinderile ISD deţin cel puţin 50% din capitalul social subscris, iar asociatele sunt companiile rezidente în care întreprinderile ISD deţin între 10 şi 50 % din capitalul social subscris.

Activitatea întreprinderilor investiţie străină directă, în ansamblul ei, are un impact pozitiv si asupra balanţei comerciale a României, contribuţia la exporturi fiind de 73,0%, în timp ce la importuri a fost de 62,6%. Cele mai mult investiţii au fost efectuate în industria prelucratoare şi pe segmentul intermedierilor financiare, iar ca zonă geografică, destinaţia cea mai consistentă a fost capitala, unde s-au investit 63 de euro din fiecare 100 intraţi în România sub forma ISD.

Crearea climatului investiţional favorabil, făcându-l mai atractiv pentru investitorii străini, a fost şi va rămâne una dintre principalele sarcini ale politicii economice a României. Anvergura procesului de investiţie va fi dictată de modul în care investitorii vor crea şi vor implementa noi tehnologii. Soluţiile tehnologice patentate, produsele brevetate, noi branduri, toate acestea vor constitui forţa intrinsecă a noilor investiţii străine din România.

 

Evoluţia ISD în ultimul deceniu

Cel mai ridicat nivel al investiţiilor străine directe a fost înregistrat în anul 2008, un nivel de 9,496 miliarde de euro.

Între 2004 şi 2006, România a înregistrat în fiecare an creşteri ale investiţiilor străine, acestea ajungând la 5,183 miliarde de euro în 2004, 5,213 miliarde de euro in 2005 şi 9,056 miliarde de euro in 2006.

În anul 2007, a avut loc o diminuare a capitalului străin investit în Romania, la 7,25 miliarde de euro, urmat de o creştere la nivelul record din 2008.

Incepând cu anul următor, valoarea indicatorului s-a deteriorat, investiţiile scăzând abrupt până la 3,48 miliarde de euro în anul 2009 şi la 2,2 miliarde de euro în anul 2010.

In 2012, investiţiile străine directe nete au crescut pentru prima dată de la începerea crizei economice, avansul fiind de 18,7%, la 2,138 miliarde euro.

Avansul din anul trecut este superior fata de cel raportat în primele doua luni ale anului 2013, cand investiţiile au crescut cu 35,6% faţă de perioada ianuarie-februarie 2013, conform datelor furnizate de agenţia Mediafax.

Pe de altă parte, în februarie 2014, investiţiile au scăzut faţă de cele din luna ianuarie cu 63%, respectiv de la 299 milioane de euro la 110 milioane de euro.

Investiţiile străine directe au scăzut anul trecut cu 10,6% fata de 2013, la circa 2,43 miliarde euro, de la un vârf de 2,71 miliarde euro atins în 2013, dupa declanşarea crizei economice.

In 2013, investitiile straine directe au crescut cu 26,8% comparativ cu anul anterior, la 2,713 miliarde euro, atingand varful ultimilor patru ani, dupa ce in 2012 s-a consemnat prima apreciere de la inceputul crizei.

 

Evoluţia ISD în anul curent

Investiţiile străine directe au însumat 409 milioane euro, în primele două luni din acest an, t, se arată în datele publicate pe site-ul Băncii Naţionale a României.

Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România – date estimate – au însumat 409 milioane euro, în creştere cu 45%, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, din care participaţiile la capital – inclusiv profitul net estimat – au înregistrat 358 milioane euro, iar creditele intragrup 51 milioane euro net, conform datelor furnizate de BNR.

Faţă de nivelul înregistrat la finalul lunii ianuarie, investiţiile străine directe au crescut cu 36,78%, în februarie.

Potrivit datelor BNR, balanţa de plăţi a României a avut un excedent de 285 de milioane de euro, în primele două luni ale acestui an, comparativ cu un deficit de 201 milioane de euro, în aceeaşi perioadă a anului 2014.

Această evoluţie a avut loc pe fondul reducerii deficitului înregistrat de balanţa veniturilor primare, cu 248 de milioane de euro, al majorării excedentului balanţei bunurilor şi serviciilor, cu 102 milioane de euro şi al transformării deficitului balanţei veniturilor secundare în excedent, conform AGERPRES.

Investiţiile străine directe au însumat 885 de milioane de euro în primele trei luni din acest an, în creştere cu peste 55% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, arată datele publicate de Banca Naţională a României.

Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au însumat 885 de milioane de euro, din care participaţiile la capital (inclusiv profitul net estimat) au înregistrat 200 de milioane de euro, iar creditele intragrup 685 de milioane de euro (net)”, informează BNR.

Din cele menţionate, putem constata că în comparaţie cu nivelul înregistrat la finalul lunii februarie, investiţiile străine s-au dublat în martie, de la 409 milioane de euro la 885 milioane de euro.

 

3.Măsuri de stimulare

Măsurile guvernamentale legate de investitiile străine directe (ISD) incearcă să aibă în vedere lecţiile învăţate în timpul crizei financiare globale, dar şi să stimuleze intrările de ISD pentru a se putea redresa în urma declinului economic, se arată în Raportul Mondial al Investiţiilor 2010 (RMI). Conform documentului, eforturile de liberalizare a intrărilor de ISD, concomitent cu noile măsuri de reglementare mai stricte, reprezintă o provocare pentru guverne şi pentru factorii internaţionali de decizie. Dihotomia contrastează cu tendinţele mai evidente spre liberalizare observate în anii 1990 şi la începutul secolului XXI.

Măsurile de stimulare a investiţiilor către sectoarele inovative împreună cu măsurile de relaxare fiscală vor constitui argumente forte în perioada următoare, atât în ceea ce priveşte capacitatea României de a atrage investiţii străine directe, dar şi în puterea de convingere a investitorilor străini de a dezvolta o afacere profitabilă în România, decât în ţara sa de rezidenţă. UE este cel mai important actor la nivel mondial în domeniul ISD.

Până în 2008, fluxurile externe de ISD au fost în valoare de 3.300 miliarde EUR, în timp de fluxurile UE interne au reprezentat 2.400 miliarde EUR. Conform datelor prezentate de BNR, în perioada 2005-2008, România a beneficiat de pe urma introducerii cotei unice de creşterea volumului investiţiilor străine directe, care au depăşit. 31 mld. Euro, de peste 2 ori mai mult decat in intreaga perioada 1991 – 2004, cand sistemul de impunere era progresiv.

Cota unică a transformat România în cea mai atractivă destinaţie pentru investiţii din Europa, intrarea pe piaţa autohtonă a marilor companii precum Nokia, Ford, Erste Group datorându-se încrederii în economia românească. Soldul final al ISD în anul 2008, a înregistrat nivelul de 48798 milioane euro, mai mare cu 14% decât soldul final ISD al anului 2007.

Având în vedere rolul foarte important în creşterea economică pe care îl joacă imobilizările corporale şi cele necorporale, precum şi caracterul stabil, de durată, pe care acestea îl imprimă ISD, se constată că soldul la finele anului 2008 în valoare de 22046 milioane euro, reprezintă 45% din totalul ISD, inducând un grad semnificativ de durabilitate al investiţiei străine directe.

 

 

Bibliografie:

  1. Doctrină
  2. Geamănu M. – Fluxuri ale investiţiilor străine directe din România, modele de analiză, definiţii, Revista Română de Statistică, nr.12/2012;
  3. Zaman Gh., Vasile V. – Transferul tehnologic şi investiţiile-priorităţi ale dezvoltării durabile, Institutul de Economie Naţională, INCE, Academia Română, Bucureşti, 2006;
  4. Zaman Gh., Vasile V. – Impactul investiţiilor străine directe(ISD) asupra exporturilor şi dezvoltării durabile în România, Journal of Economics, vol.33, nr.2(42);

 

  1. Legislaţie
  2. Hotărârea Guvernului nr.22/2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.536/2014 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor;
  3. OUG nr.86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative;

 

  1. Alte surse
  2. Mehedinţu G., Vintilă G. – Studiu privind investiţiile străine directe în România, Colecţia de working papers „ABC-ul Lumii Financiare”, WP nr.1/2013
  3. Rapoartele BNR, http://www.bnr.ro/
  4. Ministerul Finanţelor Publice, http://www.mfinante.ro/
  5. Agenţia Mediafax, http://www.mediafax.ro/
  6. Agenţia Agerpres, http://www.agerpres.ro/

Investiţiile străine directe

Investiţiile Străine Directe (ISD) reprezintă forme importante ale concretizării şi manifestării procesului de globalizare a pieţelor prin intermediul cărora se impulsionează cel puţin o serie de factori de creştere economică endogenă, precum şi fluxuri financiare între state.

Investiţiile străine directe sunt soluţia pentru o creştere economică durabilă în România. Acestea aduc o contribuţie esenţială la creşterea economică prin crearea de locuri de muncă, optimizarea alocării resurselor, transferul de tehnologie şi stimularea comerţului.

Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători, inclusiv pentru investitorii străini.

Crearea unui cadru favorabil mediului economic prin promovarea unor condiţii prielnice pentru atragerea investitorilor străini, cum ar fi: un tratament corect, echitabil şi nediscriminatoriu; protecţie faţă de exproprierile ilegale; recursul direct la arbitrajul internaţional, precum şi transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal.

Întrucât, în ultimele decenii, între ţările lumii s-a încins o concurenţă acerbă în privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru atragerea ISD, experienţa mondială arată că ameliorarea climatului investiţional reprezintă condiţia principală de atragere a investitorilor străini. ISD reprezintă un element important al dezvoltării economiei oricărei ţări şi a funcţionării acesteia pe principiile economiei de piaţă. Ele au o importanţă mare pentru consolidarea economiei ţărilor în tranziţie şi integrarea acestei categorii de ţări în economia mondială.

Cu ajutorul ISD, are loc procesul de modernizare a economiilor naţionale, în special a celor în tranziţie, prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor, utilajului cel mai performant, noilor standarde de calitate, prin trecerea la un tip superior de creştere economică.

Investiţiile străine directe au avut şi au un rol important în stabilizarea proceselor macroeconomice din ţara noastră şi în relansarea creşterii economice, cu toate că efectele de antrenare şi propagare nu au fost valorifi cate pe deplin, existând unele puncte cheie asupra cărora se impune să se acţioneze în continuare.

Unul dintre avantajele integrării îl reprezintă creşterea gradului de deschidere a economiei către restul lumii, cu efecte benefice asupra fluxurilor de investiţii străine directe receptate, fluxurilor bilaterale de forţă de muncă, productivităţii muncii etc., ceea ce ne permite să apreciem, bazându-ne pe analizele prezentate, că economia românească va atrage fluxuri mai mari de investiţii străine directe, fluxuri ce vor accelera, la rândul lor, prin efecte de antrenare, procesul de integrare europeană.

De asemenea, având în vedere atât experienţa proprie cât şi exemplele pozitive ale unor state central europene considerăm că maximizarea raportului dintre contribuţiile pozitive şi negative ale investiţiilor străine directe impune promovarea unor politici guvernamentale adecvate, orientate către utilizarea inteligentă a fluxurilor de capital străin ca instrument al strategiei de dezvoltare, inclusiv prin aplicarea unor măsuri de atragere direcţionată a ISD.

În zilele următoare, voi prezenta o analiză a investiţiilor străine directe raportate la eficienţa şi impactul lor, dar şi a măsurilor de stimulare.

Despre riscuri şi managementul lor

 

În cadrul fiecărei organizaţii şi în mediul în care aceasta acţionează, riscul reprezintă incertitudini de natura ameninţărilor în realizarea obiectivelor, sau de natura oportunităţilor. Orice administrator trebuie să confrunte problema de a gestiona ameninţările, deoarece, în caz contrar, neatingându-şi obiectivele, s-ar descalifica.  În a doua privinţă, gestionarea unui risc oferă administratorului posibilitatea de a fructifica oportunităţile în beneficiul organizaţiei, dovedindu-şi eficienţa.

Într-o scriere din anul 1907, Edward John Smith menţiona: “Dacă mă întreabă cineva cum aş descrie cel mai bine experienţa mea de 40 de ani pe mare, aş putea răspunde doar cu “banală“. Bineînţeles, au existat furtuni puternice şi ceaţă, însă nu am luat parte la vreo peripeţie care să merite poveşti pe seama ei. În aceşti mulţi ani, de abia am văzut un vapor la ananghie. Nu am văzut nici o epavă, nu am cunoscut niciodată o situaţie primejdioasă şi nici nu am ajuns într-o poziţie nefavorabilă care ar fi putut degenera într-un dezastru”. Pe 14 Aprilie 1912, s-a scufundat vaporul de lux britanic numit Titanic, accident în care 1513 persoane şi-au pierdut viaţa. Printre ei era şi căpitanul, pe numele său Edward John Smith. Alte cuvinte sunt de prisos.

Dacă incertitudinea este o realitate cotidiană, atunci şi reacţia la incertitudine trebuie să devină o preocupare permanentă. Această motivaţie generală ar putea justifica singură necesitatea implementării managementului riscurilor.

În egală măsură, necesitatea introducerii managementului riscului este impusă prin Ordinul nr. 3.055 din 29 octombrie 2009, referitor la Controlul Intern în societăţi, care menţionează în art.309 – (1), controlul intern al entităţii vizează asigurarea prevenirii şi controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate, aplicarea deciziilor luate de conducerea entităţii, buna funcţionare a activităţii interne a entităţii, fiabilitatea informaţiilor financiare, eficacitatea operaţiunilor entităţii, precum şi utilizarea eficientă a resurselor.

Situaţii particulare numeroase determină şi motivează prezenţa unui manager de risc în fiecare organizaţie sau instituţie. Spre exemplu, managerii unei organizaţii nu trebuie să se limiteze la a trata, de fiecare dată, consecinţele unor evenimente care s-au produs. Tratarea consecinţelor nu ameliorează cauzele şi, prin urmare, riscurile materializate deja se vor produce şi în viitor, de regulă, cu o frecvenţă mai mare şi cu un impact crescut asupra obiectivelor.

Managementul riscurilor facilitează realizarea eficientă şi eficace a obiectivelor organizaţiei. În mod evident, cunoaşterea ameninţărilor permite o ierarhizare a acestora în funcţie de eventualitatea materializării lor, de amploarea impactului asupra obiectivelor şi de costurile pe care le presupun măsurile menite de a reduce sansele de apariţie sau de a limita efectele nedorite. Stabilirea unor ierarhii constituie suportul introducerii unei ordini de priorităţi în alocarea resurselor, în majoritatea cazurilor limitate, în urma unei analize cost-beneficiu sau, mai general, efort-efect.

Este esenţial ca organizaţia să-şi concentreze eforturile spre ceea ce este cu adevarat important, şi nu să-şi disperseze resursele în zone nerelevante pentru scopurile sale. Totodată, revizuirea periodică a riscurilor, aşa cum este prevăzut în standarde, conduce la realocări ale resurselor, în concordanţă cu modificarea ierarhiilor şi, implicit, a priorităţilor. Cu alte cuvinte, managementul riscurilor presupune concentrarea resurselor în zonele de interes actuale.

Managementul riscurilor asigură condiţiile de bază pentru un control intern sănătos. Dacă controlul intern este ansamblul masurilor stabilite de conducere pentru a se obţine asigurări rezonabile că obiectivele vor fi atinse, rezultă ca managementul riscurilor este unul din mijloacele importante prin care se realizează acest lucru, deoarece managementul riscurilor urmăreşte tocmai gestiunea ameninţărilor ce ar putea avea impact negativ asupra obiectivelor. Cu alte cuvinte, dacă se urmareşte consolidarea controlului intern, este indispensabilă implementarea managementului riscurilor. Planul de acţiune (activităţile ce trebuie desfăşurate pentru realizarea obiectivelor) trebuie secondat de planul ce cuprinde măsurile ce atenuează manifestarea riscurilor şi de planul de tratare a situaţiilor dificile.

Aşa cum am arătat, necesitatea unui management al riscurilor este permanentă, perpetuă, iar beneficiile lui, nemărginite. Asumându-ne riscuri(dar limitându-le în cel mai conştient mod), câştigăm!

Despre eroi şi despre erori

Echipa de tenis feminin a României dispută în aceste momente calificarea în Grupa Mondială, împotriva reprezentantelor Canadei. Aceste rânduri sunt despre eroi şi despre erori.

Pentru că prefer să las lucrurile bune spre sfârşit, încep cu o declaraţie a marelui Ilie Năstase, care în prealabil se arătase dezamăgit despre forfaitul declarat de Simona Halep faţă de această competiţie: „Eu nici nu am auzit de Mitu. Nu ştiu ce vom face acolo pentru că nu cunosc cât de bună este echipa asta”. Chapeau bas pentru tot ce a realizat Ilie Năstase în tenis. Însă, în calitate de formator de opinie în materia sportului alb, declaraţia sa este o eroare de neiertat. Ca fost număr 1 ATP, câştigător a două titluri de Grand Slam şi alte 55 de turnee, Ilie Năstase are obligaţia morală de a sprijini generaţiile actuale şi viitoare, de a le transmite mentalitatea de învingători. Prin declaraţia sa, nu face altceva decât să desconsidere o întreagă generaţie, potenţiali campioni. Eroare!
În momentul de faţă, Andreea Mitu serveşte pentru câştigarea setului doi împotriva numărului 7 mondial, Eugenie Bouchard, chiar la canadiancă acasă. Deznodământul setului şi al partidei este irelevant.

La o foarte banală căutare pe Google după cheile „Andreea Mitu”, primim următoarele rezultate: „Andreea Mitu s-a calificat în semifinalele turneului de la Sao Paulo.” „Andreea Mitu s-a calificat în optimile turneului de la Charleston”. „Andreea Mitu a realizat una din surprizele zilei, eliminând-o pe favorita numărul 10, Varvara Lepchenko”.

Andreea Mitu are 23 de ani, este clasată pe locul 104 WTA. În aceste clipe, ţine în faţa televizoarelor cel puţin câteva zeci de mii de români, purtând un tricou pe care este inscripţionat cu litere de-o şchioapă „ROMÂNIA”. Eu am auzit de Andreea Mitu. Andreea Mitu este un erou!

„Statul lui Big Brother” sau „Încotro ne îndreptăm?”

„Omul s-a născut liber şi este pretutindeni în lanţuri.” Remarca filozofului iluminist Jean Jacques Rousseau îşi întinde valabilitatea spaţio-temporală într-un mod mai mult decât universal. Accepţiunile democraţiei sunt călcate în picioare în cel mai barbar mod cu putinţă, însă atât de discret şi viclean, încât adesea nu sesizăm. Libertatea este, poate, cel mai de preţ principiu şi implicit dar al democraţiei. Este o componentă esenţială, fără de care democraţia nu ar exista. Democraţia s-a născut încă din antichitate, şi a căpătat dimensiuni considerabile în secolele XVII-XVIII.

Ne întoarcem în zilele noastre. Mass-media răsuflă din cauza saturaţiei: „Je suis Charlie.” „Teroriştii sunt printre noi.” „Suntem în pericol.” Victoria Nuland(interesant nume, ţara lui „nu”) vizitează România, şi transmite oficialităţilor să urgenteze adoptarea legii „Big Brother”. Nu m-a interesat prea mult cine este duduia, în ultimii douăzeci de ani cu siguranţă n-a apărut pe vreun buletin de vot din România, deci n-are vreun drept să-mi spună ce să fac. Fără vreo fărâmă de legătură şi doar pe fondul problemelor din Franţa, instituţiile din România s-au trezit şi au scos din nou la lumină „Legea supravegherii”, sub eterna justificare de maximă necesitate pentru asigurarea ordinii publice, pentru protejarea datelor, pentru protejarea cetăţeanului.

În luna august, Curtea Constituţională a admis în unanimitate excepţia de neconstituţionalitate a actului legislativ la care fac referire. Decizia curţii este definitivă şi general obligatorie. Sau nu, ar spune alte organe ale Statului. Prin legea supravegherii, Statul intră cu talpa-n vieţile noastre, cu toţi ochii şi cu toate urechile disponibile. Legea supravegherii permite monitorizarea tuturor persoanelor care folosesc un telefon mobil, un calculator, precum şi orice obiect electronic care conţine sau furnizează date. Prin această lege, Statul ia cetăţenilor dreptul la intimitate, dreptul la anonimitate. Statul este învestit cu puteri care depăşesc controlul civil, statul este autorizat să percheziţioneze absolut tot în materie de comunicaţii, tehnologia informaţiilor. Statul va şti în fiecare secundă cine eşti, unde eşti, ce faci, ce gândeşti, cu cine vorbeşti, ce îţi place să faci, cât dormi şi cât o arzi aiurea. Statul va deţine controlul absolut, puterea absolută. Şi la un moment dat, puterea va fi folosită. Împotriva mea, împotriva ta, împotriva noastră, a fiecărui cetăţean.

În urmă cu aproximativ zece ani, un prieten mi-a pus în mână o ediţie a romanului „O mie nouă sute optzeci şi patru”„1984” scris de George Orwell în 1948. Ar trebui să fie o carte de căpătâi, de nelipsit din orice bibliotecă. Am recitit-o anul trecut cu acelaşi interes, pe nerăsuflate. În roman, este prezentată o Mare Britanie din viitor, asupra căreia a fost instaurat un regim lipsit în totalitate de libertatea de expresie, unde toate gândurile sunt supravegheate, unde fiecare afiş publicitar îţi aduce aminte că „Fratele cel mare stă cu ochii pe tine.” Expresia avea sens dublu: Fratele cel mare te protejează, are grijă de tine, însă tu nu poţi face nimic fără ca el să nu ştie. Însă Fratele cel mare va folosi fiecare gând împotriva ta.

 

Mulţi spun despre autor că ar fi fost un vizionar. Sper ca toţi cei ce cred asta să se înşele. Dar întreb: încotro ne îndreptăm?

Proiect de lege

Pentru o Românie mai curată, pentru o campanie electorală mai lipsită de aracet(implicit mai ieftină), dar mai plină de bun-simţ:

Art.1: Se interzice lipirea afişelor electorale pe arbori, stâlpi de curent, cutii de gaz, garduri, oricare alte componente ale domeniului public sau privat.
Art.2: Prin derogare de la art.1, este permisă lipirea afişelor pe panourile publice anume destinate publicităţii, sau proprietăţile partidelor politice. La încheierea campaniei electorale, starea panourilor va fi adusă la forma iniţială de către utilizatorii de aracet.
Art.3: Încălcarea prevederilor art.1 şi 2 se sancţionează cu amendă între 50.000 RON şi 9.999.999 RON sau alternativ, cu dizolvarea organizaţiei politice.

End of story! :)

Telegramă către nimeni

Mass media este recent intoxicată de “breaking news”: “Copil omorât de câini în Bucureşti”; “Guvernul a aprobat proiectul privind exploatarea la Roşia Montană şi îl trimite Parlamentului”.

Gravitatea ambelor evenimente justifică amploarea articolelor din media. Este revoltătoare moartea unui copil, sfâşiat de animale, este revoltătoare posibila distrugere a unui monument al naturii şi în acelaşi timp, a unei bogăţii naţionale. Însă cu adevărat odios este faptul că nu avem bărbăţia de a pedepsi adevăraţii vinovaţi.

Suntem grăbiţi să aruncăm vina pe animale, pe sărăcie, pe nevoia dezvoltării. Nu câinii sunt vinovaţi, agresivitatea şi chiar simpla lor existenţă în condiţii imposibile de supravieţuire este determinată de om (din Românica noastră să fi pornit vechea zicală “viaţă de câine”?), precum nici sărăcia oamenilor de pe meleagurile Roşiei Montane nu este o scuză.

Dacă lucrurile pot fi schimbate în vreun fel, vor fi schimbate din locul în care porneşte responsabilitatea şi implicit vinovăţia. Din faptele oamenilor care s-au încumetat să rostească următoarele cuvinte:
“Jur credinţă patriei mele România. Jur să respect Constituţia şi legile ţării.(…) Aşa să mă ajute Dumnezeu!”
P.S.: Că tot (în)jurau de Constituţie:

ART. 22
Dreptul la viată şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

ART. 35
Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

End of story. Pace!