Am dat-o de gard. Viral cu rele.

Imaginile sunt cu barajul de pe râul Strei, din preajma localității Subcetate.

Natura își poartă de grijă singură. Ce vedem în imagini nu e un dezastru punctual ci este suma dezastrelor de pe toate cursurile de apă care se varsă în Strei înainte de acest baraj.

Nu e prima dată când avem parte de acest peisaj. În urmă cu câțiva ani, după o altă serie de ploi abundente, barajul arăta la fel. Obișnuiam să merg la pescuit în acea zonă. Supărat fiind de ce văzusem, am vizitat, rând pe rând, instituțiile: primăriile din zonă, Garda de Mediu, Apele Române, Hidroelectrica – pentru că instituțiile erau deja învățate să răspundă simplu: nu intră în atribuțiile mele, barajul e al lui X, apa e a lui Y, malurile sunt ale lui Z, deșeurile sunt ale altcuiva. Nu știau pe cine să amendeze, nu știau cine trebuie să adune. Mă gândisem atunci că dacă instituțiile ar amplasa camere de supraveghere în locuri ușor frecventate din preajma cursurilor de apă, am găsi vinovați. Dar nu era o soluție să ne transformăm în Statul lui Big Brother.

Vinovații sunt și în instituții, dar primii vinovați suntem noi, oamenii. Suntem noi, cei care stăm și privim nepăsători când cineva aruncă tot ce îi pică în mână unde nu se cuvine.

Zilele trecute, amicul meu, Ciprian Muresan, împreună cu copiii pe care îi antrenează la kick-box și judo au făcut curat pe un alt baraj din apropiere. M-am gândit că ar fi minunat să existe mai mulți oameni ca ei, care să facă asta. Dar nici aceasta nu e o soluție pe termen lung, pentru că nu-i firesc ca o mână de oameni buni și cu grijă de locurile frumoase care-i înconjoară să adune mizeriile unor…mizerii.

Cum spuneam, natura are capacitatea să se purifice și să se lepede cumva de faptele omului. Toate viiturile din ultimele zile au adunat aici mare parte din gunoaie și…ne arată cine suntem, de fapt.

Soluția este simplă. Și pleacă de la fiecare dintre noi. Și are legătură cu educația, cu bunul simț, cu respectul pentru natură. Altfel, nu suntem în măsură să spunem că ne-a lovit dezastrul, ne-a luat viitura casa, mașina, producția agricolă. Suntem doar în măsură să punem capul în pământ.

P.S: în ultima poză din album, am surprins un stârc cenușiu. Lacul este casa lui. Noi ce am face dacă și casele noastre ar arăta așa?”