Drumul spre nicăieri s-a încheiat. Încotro?

December 6, 2017 1 comment Article Articles

M-am născut în ’88, cu un an înainte de căderea unui regim care l-a trimis pe Regele nostru în exil. Manualele din care eu am învățat istoria au fost scrise după anii ’90. Am avut noroc de dascăli luminați, care au știut să discearnă și au înțeles să transmită adevărul. Pe lângă asta, am citit. Destul de mult.

Trecând de partea de istorie pe care astăzi o putem găsi oriunde (pe alocuri puțin denaturată, e drept), din ce am citit în presa internațională și doctrina de specialitate, am rămas în minte cu două fapte:
1. În 23 august 1944, Regele Mihai I, la doar 23 de ani, l-a arestat și l-a îndepărtat de la putere pe Ion Antonescu și l-a înfruntat deschis pe Hitler. A întors armele împotriva Axei, evitând astfel războiul împotriva Națiunilor Unite pe teritoriul României, și scurtând, cu cel puțin șase luni, durata totală a conflagrației mondiale.
2. De-a lungul timpului, la toate evenimentele oficiale ale Marii Britanii, Regele Mihai I este singurul om care întotdeauna apare în poze de-a dreapta Reginei Elisabeta, conducătoarea uneia dintre cele mai mari puteri. El, Rege fără un regat, a fost prețuit cu mult mai mult de alții decât de noi.

În ’47, la presiunile lui Stalin ce durau de aproape trei ani, comuniștii l-au împins la abdicare. Regele Mihai I a plecat în exil. A rămas Regele fără regat, și regatul fără Mihai I, Regele.

Pus pe drumuri, Regele Mihai I a căutat întotdeauna calea spre țara lui. Din fericire, a trăit suficient încât să vadă căderea comunismului. Din păcate, nu a fost suficient. Drumul lui nu a ajuns unde trebuia. În primii ani de după revoluție, noile autorități i-au refuzat Regelui posibilitatea de a reveni în țară. Nu a renunțat să își continue drumul:

„Un om nu poate fi un oaspete al propriei case, chiar dacă a lipsit multă vreme din ea. Un român scos din casa lui cu forţa nu încetează, numai prin aceasta, să fie român”.

În 1992, i s-a permis o primă vizită în România lui, eveniment care s-a transformat într-un marș triumfal. Odată cu întoarcerea lui în mijlocul românilor, s-a născut o fărâmă de speranță. Unii au scris că două milioane de români l-au aclamat în stradă. Alții au scris că au fost doar 500.000.

Mulți, puțini? Românii sunt o nație de “treacă-meargă, fie ce-o fi”. Când, altcândva, am văzut mai mulți în stradă? Și pentru ce? Acum, debordăm de entuziasm când vedem 100.000 pentru legile justiției. Și sunt mulți…

Regele Mihai I a reușit să își redobândească pașaportul românesc și dreptul de a sta în țară abia în 1997. Un efort imens pentru Emil Constantinescu, președintele nostru de atunci. Un gest neînsemnat, dacă ne raportăm la ce ar fi trebuit să fie.
Ieri, călătoria Regelui Mihai I s-a încheiat. La fel și fărâma de speranță.
Drumul lui a fost presărat cu vorbe bune. Cuvinte spuse cu rost. Cuvinte care ar trebui să fie direcții de căpătâi pentru toți cei care doresc să conducă. Dintre toate, eu am rămas cu șapte citate:
1. “Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea”. 
2. “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”. 
3. “Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru”. 
4. “Copiii și tinerii țării au astăzi o viață fără granițe. În fața computerelor sau călătorind pe cinci continente, fără niciun complex de inferioritate, ei sunt acea parte a României care ne așază la nivel de egalitate cu orice altă țară a lumii”. 
5. “Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa”.
6. “Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele”.
7. “Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi. Românii au suferit destul şi au dreptul de a fi consultaţi în ceea ce le priveşte viitorul”. 
Drumul său printre noi poate că n-a dus nicăieri. Cuvintele lui, în schimb, trebuie să-i tulbure pe toți acei care au călcat și calcă în picioare valori și principii. Să-i tulbure până când, pe alt drum, se vor întâlni cu el, Regele nostru!
Post Views: 39,533

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *